Cine este și de unde vine omul Cerasela Stancu?
M-am născut la începutul anului 1965, în Brașov. Am crescut într-o familie „comunistă” împreună cu sora și fratele meu.
Tata, ateu convins, ne citea povești cu OZN-uri și extratereștrii. Mama, ortodoxă practicantă ne-a educat în spiritul respectului față de Dumnezeu și standardele Sale, atât cât știa la vremea aceea.
Tata ne-a introdus în lumea science-fiction, ne-a deschis apetitul pentru lectură și ne-a oferit bucuria cunoașterii. Mama ne-a învățat să ne iubim, să ne ajutăm între noi, să ne bucurăm de lucrul bine făcut și să ascultăm de Dumnezeu.
Cum a avut loc ascensiunea dumneavoastră profesională și ce rol a avut credința?
Am urmat cursurile liceului economic, dar am visat și am dorit întotdeauna să fiu cât mai aproape de cer. Zborul a fost prima mea dragoste, pasiune moștenită de la tatăl meu. În timpul liceului am urmat în paralel cursurile de pilotaj organizate de aeroclubul Mircea Zorileanu din Brașov-Ghimbav, doream să fiu pilot în aviația civilă. Dar Dumnezeu a ascultat rugăciunile mamei mele, și datorită unei conjuncturi, drumul meu a urmat un alt traseu.
După terminarea liceului am dat examen la Academia de Studii Economice (ASE) București, facultate pe care am absolvit-o în anul 1988.
După absolvire, am profesat ca economist la o unitate agricolă de lângă București, apoi, după revoluție, la Sere Brașov, iar din 1995, am ocupat prin concurs postul de auditor public extern la Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Brașov.
Anul 1995 a fost pentru mine anul marilor schimbări. Aproape concomitent am încheiat legământul cu Dumnezeu prin botez în cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și mi-am schimbat locul de muncă.
În întrebare faceți referire la „ascensiune profesională”, dar eu nu am privit traseul meu profesional în felul acesta. Plecarea de la Sere Brașov era o necesitate, deoarece, datorită conjuncturii economice, am prevăzut că societatea va intra în faliment, fapt care s-a și întâmplat la câțiva ani după plecarea mea.
Angajarea la Curtea de Conturi a fost o oportunitate oferită de Dumnezeu. De fapt a fost una dintre multele experiențe care m-au făcut să văd purtarea Lui de grijă. Ați văzut cum pisica își ia puișorii de ceafă când sunt în pericol și-i duce într-un adăpost sigur? Exact așa m-am simțit eu purtată și ocrotită de Dumnezeu de-a lungul vieții.
Cum și când a avut loc întâlnirea cu Dumnezeu?
Cu un tată ateu și o mamă ortodoxă practicantă, noțiunea de Dumnezeu era destul de confuză în mintea mea.
Niciodată, înainte de a citi Biblia, nu am realizat discrepanța dintre o lume fără Dumnezeu, în care trăia tata și o lume în care nimic nu poate exista fără Dumnezeu, în care credea mama. Într-un fel, cele două au coabitat în mintea mea fără niciun conflict.
Pentru a ilustra acest fapt vă povestesc în continuare o experiență.
Aveam 5-6 ani când am auzit un dialog între mama și o vecină. Vorbeau despre sfârșitul lumii. M-a îngrozit perspectiva aceasta și îmi aduc aminte, că l-am rugat pe Dumnezeu să trimită un OZN suficient de mare în care să încapă toți membrii familiei și să ne ducă pe altă planetă.
„Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.” 1 Corinteni 13:11
Întotdeauna am simțit nevoia unei clarificări, dar sursele în care le căutam, nu erau cele mai potrivite. Citeam multe cărți din domeniul paranormalului, despre piramide energetice, cristale, asezonate cu filozofia lui Froid, Kafka și literatura politică, ideologică ce părea de domeniul science fiction la vremea aceea, dar pe cale de a deveni realitate în zilele noastre ( Ferma animalelor și 1984 de G. Orwell, Șocul viitorului și Al treilea val de Alvin Tofler), confuzia devenind astfel și mai puternică.
În timpul facultății, pentru că la orele de filozofie se critica vehement Biblia, am simțit că nu este corectă această atitudine, dar nu puteam să o combat pentru că nu citisem această Carte.
Aveam o Biblie acasă și într-o vacanță am început să citesc, dar am renunțat destul de repede.
Prin anul 1993 am avut o experiență care mi-a schimbat complet viața.
Într-o zi, a venit la mine o colegă care mi-a spus, așa, fără nicio legătură cu alte subiecte discutate de noi, că fiul ei, student la medicină, are un coleg care susține că sâmbăta este ziua a șaptea, ziua de odihnă biblică și nu duminica, și m-a întrebat ce părere am eu despre acest lucru. Cu toate că nu citisem niciodată Biblia am sărit ca arsă, indignată de ”naivitatea și neștiința” colegei mele. M-am ridicat de pe scaun și iritată, i-am arătat pe calendarele pe care le aveam în birou că duminica este ziua a șaptea și noi ortodocșii ne odihnim duminica, deci aceasta este ziua corectă de închinare. Ca să fiu și mai convingătoare, am luat o Biblie pe care o primisem de la o altă colegă și i-am spus că îi voi demonstra că așa scrie și în Biblie.
Colega, când m-a văzut așa hotărâtă a ieșit din birou, iar eu m-am dus cu Biblia la colega de la care am primit-o să o întreb unde scrie despre moartea și învierea Domnului Isus.
Nu citisem niciodată Biblia. De unde am știut eu să întreb despre moartea și învierea lui Isus? Știam exact ce caut și anume versetul în care scria de sabat și prima zi din săptămână:
Matei 28:1: „La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul”.
Colega mi-a deschis Biblia la acest text. Nu știu cum am citit, dar am înțeles că duminica e ziua a șaptea. M-am dus să-i arăt colegei cu sâmbăta că nu are dreptate, dar m-am împiedicat la ușă și mi s-a închis Biblia. Iar m-am dus la colega de la care primisem Biblia, mi-a deschis-o la Matei 28.1, dar când să merg la colega cu sâmbăta, iar m-am împiedicat la ușa. De trei ori m-am împiedicat și mi s-a închis Biblia. Ultima dată mi s-au agățat și mărgelele în clanța de la ușă și s-au rupt. Așa că, strângând mărgelele de pe jos m-am gândit că ceva nu este în ordine și că ar fi mai bine să citesc cu mai multă atenție ce scrie în Biblie referitor la ziua de închinare.
În momentul în care am renunțat la a citi pentru a-mi susține punctul de vedere, am simțit o pace și o dorință profundă, arzătoare de a înțelege ce scrie în Carte. Am cerut colegei de la care am primit Biblia să-mi explice semnificația steluțelor și cruciulițelor din text. Apoi m-am așezat liniștită și am început să citesc mergând la toate trimiterile din text pentru a înțelege mai bine.
Eram atât de surprinsă și pătrunsă de mesajul acestei Cărți, îmi doream atât de mult să citesc și să înțeleg tot ce scrie în ea, încât mă temeam să nu se întâmple ceva care să mă împiedice să o termin. Pe măsură ce avansam cu studiul, constatam că trăiesc într-o lume stranie, și fie ceea ce crede această lume este greșit, fie Biblia este greșită. Dar Duhul lui Dumnezeu a adus lumină în viața mea, și cu răbdare și multe experiențe personale, mi-a întărit convingerea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, că Dumnezeu există și noi trebuie să ne străduim să-L cunoaștem și iubindu-L, să-L ascultăm.
V-am spus că prima dragoste a fost zborul, apoi mi-am iubit foarte mult soțul, dar nimic din ce am iubit înainte nu s-a comparat cu dragostea pe care Dumnezeu a pus-o în inima mea pentru Cuvântul Său. Și nimic din ce am iubit până atunci nu a reușit să-mi schimbe atât de mult viața cum a făcut-o Cuvântul lui Dumnezeu, fapt pentru care îi dau slavă și îi mulțumesc.
Cum reușiți să armonizați viața profesională cu viața personală? Poate un copil al lui Dumnezeu să rămână integru moral la acest nivel profesional?
Munca la Curtea de Conturi nu a fost niciodată comodă. Oamenii în general sunt stresați, tensionați când le este auditată activitatea și tensiunea aceasta inevitabil o percep și eu cu toate consecințele ei negative.
Uneori apar și tensiuni de altă natură și ca să ilustrez, o să vă povestesc în continuare o altă experiență.
Cu foarte mulți ani în urmă, eram în control la Filarmonică. Am constatat unele deficiențe și nu reușeam deloc să-i fac să înțeleagă că este greșit modul în care au procedat și trebuie să corecteze acea deficiență. Conducerea instituției era nemulțumită, unul dintre directori era chiar supărat.
Fiul meu studia pe vremea aceea la liceul de muzică, era clasa a VII-a. Pe holul instituției citeam în fiecare zi, la venire și la plecare, un afiș, în care se spunea că Filarmonica va organiza un concert împreună cu cei mai buni elevi de la liceul de muzică. Fiul meu, era apreciat printre cei mai buni, dar un gând îmi spunea: dacă-ți menții punctul de vedere, escaladând astfel conflictul cu conducerea Filarmonicii, fiul tău nu va fi niciodată selectat să cânte în acest proiect. Gândul acesta mă presa atât de tare încât a trebuit să mă rog insistent până am reușit să las problema fiului meu în mâna lui Dumnezeu, iar eu să-mi fac liniștită treaba la serviciu. Binecuvântarea lui Dumnezeu a fost pe măsura măreției și atotputerniciei Sale. A făcut minune după minune.
Ulterior aveam să aflu că nici nu ar fi trebuit să mă stresez cu problema aceasta, pentru că Filarmonica selecta doar copii din clasele IX-XII, de la clasele de pian și vioară, ori fiul meu era doar clasa a VII-a, la flaut.
Prima minune: în acea ocazia au selectat și din clasele mai mici și de la suflători.
A doua minune: a fost selectat și fiul meu, au aflat faptul acesta doar în seara concertului când m-au remarcat în sală împreună cu flautistul din clasa a VII-a.
A treia minune: Andrei în ocazia aceea, a fost remarcat de un profesor de la Conservatorul din București și de atunci a făcut orele de flaut cu acel profesor la facultatea de muzică.
A patra minune: cu toate că mi-am păstrat punctul de vedere, controlul meu s-a încheiat cu bine, în liniște și pace.
În legătură cu relația cu colegii de serviciu și cei pe care i-am verificat, pot spune că am fost percepută ca fiind intransigentă, dar majoritatea celor de bună credință care m-au cunoscut, au apreciat imparțialitatea și corectitudinea. La început eram ironizată pentru faptul că nu consum alcool, cafea, nu fumez, sunt vegetariană și nu reacționez la anumite glume. Dar timpul a trecut și majoritatea colegilor au adoptat un stil de viață sănătos, fie datorită anumitor probleme de sănătate fie preventiv.
În legătură cu modul în care s-a implicat Dumnezeu în activitatea profesională pot confirma că este Cel mai mare expert chiar și în domeniul economic, și pentru exemplificare mai povestesc o experiență.
Într-un control nu reușeam să înțeleg de ce s-a procedat într-un anumit fel. Și m-am rugat în tăcere lui Dumnezeu. Colegul a observat și a glumit, spunându-mi că Dumnezeu are alte treburi mai importante decât operațiunile noastre contabile.
Dar Dumnezeu a răspuns la rugăciune și m-a făcut să înțeleg. Era ceva destul de grav. Colegul meu, de atunci, nu s-a mai îndoit de cunoștințele lui Dumnezeu în domeniul financiar contabil.
Care este în opinia dumneavoastră sensul vieții și care este cea mai mare realizare de până acum?
Viața aceasta este ocazia pe care ne-o oferă Dumnezeu pentru a reintra în armonie cu El. Cea mai mare realizare este întâlnirea cu Dumnezeu și acceptarea invitației Sale de a-L cunoaște, după cum spune Evanghelia după Ioan 17:3: „Şi viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.”
Interviu realizat de pastor Mihai Miron