Istoric

 

ISTORICUL BISERICII ŞERBĂNEŞTI – BACĂU

Conferinţa era la Cernăuţi.

Terenul pentru Biserică s-a donat de către Gheorghe Dănilă pe str. Siretului 55. S-au adus furci de stejar, grinzi, căpriori şi draniţă şi s-a construit cu muncă voluntară o casă de 10/6 m. În vara anului 1932 s-a făcut inaugurarea casei. Pastori: Alexe Neculai, Stănescu Gheorghe, Petrescu Ioan, Munteanu C.

Erau 30 de membri şi anume:

Presbiteri – Moisă Neculai, Raţă Vasile;

Membri: Stochici Constantin, Săndulache Vasile, Ajălboaie Ion, Garai Pavel.

Lista Primilor Membri
familia Dănilă Gheorghe două fiice
3
Dănilă Vasile
2
Popa Nicu
2
Gheţa Petrache
2
Stochici Constantin şi Ana
2
Moisă Neculai
2
Hambic Elena
1
Săndulache Vasile
2
Săndulache C
1
Bostan E
1
Cărăuşu Toma
2
Raţă Vasile
2
Ajălboiae I.
2
Bucă I
2
Bojescu Filofteia
1
Egarmin Tita
1
Ciobanu I
2
Total
30

Corul era format din cei bătrâni, care făceau repetiţie noaptea cam până la ora 10-11. dirijorul era plătit .Egarmin Alexandru.

Ne-am adunat până în anul 1941 când a început războiul. Adunarea a fost sigilată şi membrii persecutaţi, urmăriţi ce fac sâmbăta. Unii au fost arestaţi. Această stare de lucruri a durat până la 23 August 1944 – când am început să ne adunăm din nou. Au fost clipe de mărturisire, multă bucurie şi s-a format corul comunităţii din tineret – 16 persoane. La început dirijori au fost Garai Pavel şi Pascu Ion.

După război Conferinţa a fost adusă de la Cernăuţi la Bacău. A fost organizată lucrarea de colportaj pe Conferinţă. De această lucrare răspundea  Şchiopoaia Vasile. Din comunitatea noastră au plecat în colportaj: Dănilă Viorica, Săndulache Vasile, Bostan Eugen.

S-a mai organizat lucrare misionară în grup la Luncani, Răcăciuni, Buhuşi, Dragomireşti. Transportul se făcea cu căruţele cu cai şi pe jos. La aceste deplasări mergea cu noi Ofiţeru – lucrătorul districtului. S-au câştigat astfel suflete. Pastor era Munteanu Constantin. După el a fost adus ca pastor Chiorăscu Costache şi Soare ca ajutor.

Comunitatea s-a mărit şi în 1958 eram 110 membri. Casa de rugăciune era mică – am strâns bani şi materiale (scândură pentru duşumea, scândură pentru astereală, materiale pentru geamuri, şipci pentru plafon şi altele), dar n-am primit aprobare de construcţie.

Comunitatea noastră a fost arondată şi membrii trimişi să se adune la Bacău din 1961 până în 1990.

După Revoluţia din Decembrie 1989 a venit libertate mai mare şi ne-am hotărât să venim înapoi, dar nu aveam unde să ne adunăm. Bostan Aurora ne-a oferit loc de închinare. În 17 martie 1990 am început să ne adunăm aici şi la câteva sabate Merealbe Gheorghe a venit cu decizia de funcţionare din nou a comunităţii Şerbăneşti. Acum aveam pastor pe Geantă Daniel. Apoi am avut ca pastori pe Cătieşanu Geneliu, Câmpian Tatar Ioan, fiind giraţi de Baciu Mihai.

Am făcut plan pentru construcţie. Am adunat bani şi am recăpătat terenul care ni-l luase C.A.P.-ul. Apoi am plecat care încotro după ciment, lemne, cărămizi şi s-a făcut multă muncă voluntară la săpături, la turnat ciment, la zidit, la făcut acoperiş. La toate aceste lucrări au contribuit toţi membrii, chiar şi copiii veneau şi ajutau. Aşa se face că într-un an şi trei luni (septembrie 1990 – decembrie 1991) ne-am mutat în casă nouă, aşa cum se vede.

Inaugurarea a avut loc la 1 august 1992, fiind prezent la această bucurie Ludescher, Nelu Dumitrescu, Dima Viorel şi pastori din Conferinţa Bacău prezenţi cu ocazia alegerilor la Conferinţă.

Domnul să fie lăudat!


[AFG_gallery id=’1′]


Facebook