Blog

Aaron, un mare-preot păcătos

23 martie 2021 • By • in Articole

Aaron s-a născut în familia lui Levi, un trib hotărât să apere onoarea familiei și cauza lui Dumnezeu. El a fost purtătorul de cuvânt al lui Moise (Exodul 4:14), fratele său mai mic.

Moise a primit instrucțiuni de la Dumnezeu să îl numească pe Aaron şi pe cei patru fii ai lui ca preoți (Leviticul 8). Bărbații din restul tribului erau subordonați acestora și aveau responsabilități în cadrul sanctuarului. Aron se distingea de toți pentru că avea rangul de mare-preot. El avea privilegii speciale, purta veșminte mai bogat colorate și avea podoabe unice: pieptar încrustat cu douăsprezece pietre prețioase și lănțișoare de aur, pietre ferecate în aur deasupra umerilor, haine urzite cu fir de aur etc.

Aaron a fost primul mare-preot, iar fiii săi, primii preoţi obişnuiţi. Dumnezeu i-a învățat să distingă sacrul de comun, curatul de necurat, să învețe legile divine și să binecuvânteze oamenii. Dar păcatul bătea mereu la inima lui Aaron.

Scriptura spune că sora lor, Miriam, și Aaron îl invidiau pe Moise pentru poziția de conducere pe care o deținea (Numeri 12).

În timpul absenței prelungite a lui Moise pe muntele Sinai, Aaron a comis un mare păcat. Poporul îşi pierduse răbdarea şi încrederea. La cererea oamenilor, a construit un viţel de aur, la care s-au și închinat. Atunci, Dumnezeu a dorit să-i distrugă în întregime. Aaron și o parte din popor au scăpat de pedeapsă doar datorită mijlocirii lui Moise (Exodul 32).

Chiar dacă bunătatea era o caracteristică vădită a lui Aaron, dorința lui de a se bucura de popularitate l-a făcut să comită mari păcate. El cedase adesea înaintea rugăminților lor și, făcând aceasta, Îl dezonorase pe Dumnezeu.

Aceeași lipsă de hotărâre, de a lua poziție pentru ceea ce era drept s-a manifestat și în familia lui și a avut ca efect moartea a doi fii ai săi printr-un foc mistuitor în sanctuar (Leviticul 10).

Aceste relatări arată pur și simplu că, la vremea potrivită, Dumnezeu pedepsește preoții (Maleahi 2:7-9). În acest caz, ei au nevoie de mijlocire (Deuteronomul 9:20) și curățire de păcate. Orice om trebuie să recunoască autoritatea supremă a lui Isus Hristos, unicul Mijlocitor (1 Timotei 2:5), care iartă păcatele în virtutea calității Sale de Mare-Preot desăvârșit (Evrei 7:25-28).

Articol publicat de Dan Robinson în revista Reperele credinței, nr. 2/2021

0 Comments

Leave a Reply