Căsătoria și Familia
Săptămâna aceasta, pastorul Ted Wilson și soția sa, Nancy, vorbesc despre unul dintre darurile minunate pe care Dumnezeu le-a dat omenirii – darul iubirii care vine prin căsătorie și familie – constituind a douăzeci și treia doctrină fundamentală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea.
În a șasea zi, Dumnezeu a creat primul om pe pământ — Adam. Dar El și-a dat seama că „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18).
Deci, când Adam a dormit, Dumnezeu a luat o coastă din coasta lui și a modelat o femeie – Eva. Văzând-o când s-a trezit, Adam a declarat: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” (versetul 23).
Și Dumnezeu a binecuvântat acest prim cuplu, spunându-le să „Creșteți, înmulțiți-vă” (Geneza 1:28).
În această notă, Biblia pregătește terenul pentru căsătoriile viitoare, spunând: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.” (Geneza 2:24). Acest concept de unitate include nu numai uniunea sexuală pe care Dumnezeu a conceput-o pentru un bărbat și o femeie, ci și unitatea minții și a spiritului care crește cu timpul și susține latura fizică a relației.
I Married You – Walter Trobisch
La pagina 18 a cărții sale, I Married You (M-am căsătorit cu tine), Walter Trobisch explică: „Două persoane împărtășesc tot ceea ce au, nu numai corpurile lor, nu numai posesiunile lor materiale, ci și gândirea și sentimentele lor, bucuria și suferința lor, speranțele și temerile lor, succesele și eșecurile lor. „A deveni un singur trup” înseamnă că două persoane devin complet una cu trupul, sufletul și spiritul și totuși rămân două persoane diferite”
Din păcate, în această lume păcătoasă, mulți oameni suferă din cauza familiilor și căsătoriilor destrămate, în timp ce Satana încearcă să distrugă relațiile. Dar Dumnezeu a venit să ne vindece și să ne restaureze, aducând frumusețe, bucurie, dragoste și părtășie.
Doctrina #23: Căsătoria și Familia
În conformitate cu aceasta, doctrina fundamentală Adventistă de Ziua a Șaptea #23 afirmă: „Instituia căsătoriei a fost întemeiată de Dumnezeu, în Eden. Isus a proclamat-o ca fiind unirea pentru toată viața dintre un bărbat și o femeie, într-o comuniune plină de iubire.”
„Pentru creștin, legământul căsătoriei este făcut cu Dumnezeu, ca și cu tovarășul de viață și trebuie să se realizeze numai între persoane ce împărtășesc o credință comună. Iubirea reciprocă, onoarea, respectul și responsabilitatea constituie baza acestei legături, care trebuie să reflecte iubirea, sfințenia, fidelitatea și permanența relațiilor dintre Hristos și biserica Sa.”
„Cu privire la divorț, Isus i-a învățat pe oameni că persoana care divorțează de tovarășul de viață, cu excepția cazului de adulter, și se recăsătorește cu altcineva comite adulter. Deși relațiile în unele familii pot să se îndepărteze de ideal, într-o căsătorie în care partenerii care se dedică total unul celuilalt, în Hristos, se poate obține unitatea plină de iubire, prin călăuzirea Duhului și îndrumarea bisericii.”
„Dumnezeu binecuvântează familia și urmărește ca membrii ei să se ajute unul pe altul, spre o deplină maturitate. Creșterea apropierii de familie este unul dintre semnele distinctive ale mesajului final al Evangheliei.”
Ea concluzionează: „Părinții trebuie să-și crească astfel copiii, încât aceștia să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu. Prin exemplul și cuvintele lor, ei trebuie să-i învețe că Hristos este un călăuzitor iubitor, tandru și grijuliu, care vrea ca ei să devină membri ai trupului său, familia lui Dumnezeu care cuprinde atât persoanele necăsătorite, cât și persoanele căsătorite.”
Familiile, inclusiv cele ale Bisericii, trebuie să fie o binecuvântare pentru membrii lor și pentru alți oameni. Dumnezeu intenționează ca ei să fie fortărețe ale siguranței, încurajării, iubirii, părtășiei, hrănirii și creșterii.
1 Corinteni 13:4-8
În timp ce ținem ochii ațintiți la Dumnezeu, să împărtășim altora dragostea Sa – o dragoste care este răbdătoare, este bună, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se mândrește, nu dezonorează pe alții, nu caută folosul său, nu se înfurie ușor, nu ține evidența greșelilor, nu se bucură de rău, ci se bucură de adevărul, protejează întotdeauna, se încrede întotdeauna, speră întotdeauna, perseverează întotdeauna și nu eșuează niciodată (1 Corinteni 13:4-8 parafrazat).
Căminul Adventist – Ellen G. White
În încheiere, pastorul Ted citează din Căminul Adventist, pagina 33: „Lucrarea pe care suntem chemați să o facem nu necesită avuție, poziție socială sau capacități deosebite, ci doar un spirit binevoitor, sacrificiu de sine și statornicie în scopul pe care îl avem. O candelă, oricât de mică ar fi, dacă arde în mod constant, poate constitui mijlocul prin care pot fi aprinse multe alte lămpi.”
Cartea continuă: „Sfera noastră de influență poate părea îngustă, capacitățile mărunte, ocaziile puține, cunoștințele limitate; totuși, posibilități minunate ne sunt la îndemână prin folosirea cu credincioșie a ocaziilor pe care le avem în căminele noastre.”
Ea concluzionează: „Dacă ne vom deschide inimile și căminele pentru principiile de viață divine, vom deveni canale pentru râurile puterii dătătoare de viață. Din căminele noastre vor curge șuvoaie vindecătoare, aducătoare de viață, frumusețe și rodnicie acolo unde acum este sărăcie și lipsă.” Pentru a afla mai multe despre familie și căsătorie, vizitați www.family.adventist.org.
Articolul anterior.