Reuniunile cu prietenii noștri și cu cei dragi momente memorabile pe care le prețuim. Dar va exista o reuniune foarte mare – a doua venire a lui Isus.
După ce i-a creat pe Adam și Eva, Dumnezeu a binecuvântat a șaptea zi și a sfințit Sabatul. A servit ca reuniunea lor săptămânală în care să le reamintească de dragostea, puterea și autoritatea Lui.
„În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.” (Geneza 2:2,3).
Dar Satana a intrat în lume și a ispitit pe Adam și Eva să păcătuiască. In urma acestora, a rezultat marea luptă dintre bine și rău. Din fericire, în dragostea lui Dumnezeu pentru noi a făcut o cale de scăpare.
Această dragoste a lui Dumnezeu este evidentă în mesajul primului înger din Apocalipsa 14:16. Acesta spune, „Și am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică,” (Apocalipsa 14:6). Această evanghelie veșnică este planul de salvare alcătuit de Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
S-a manifestat prin Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe pământ pentru a salva omenirea din păcat. Făcând aceasta, El a plătit prețul păcatului și a îndeplinit legea.
Acum, El mijlocește pentru noi ca Mare Preot în locul Prea Sfânt al sanctuarului ceresc. Prin aceasta, El dorește să se întâlnească zilnic cu noi într-un mod personal.
Prin urmare, noi trebuie să ne conectăm cu Dumnezeu zilnic prin studiul Bibliei și rugăciune. Atunci vom putea înțelege de unde venim, de ce suntem aici și unde mergem.
Între timp, una dintre parabolele lui Isus ne oferă o frântură a celei mai mari reuniuni. Această poveste a fiului risipitor se găsește în Luca 15:11-14.
Acest pasaj spune următoarele, „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă.” (Luca 15:11-14).
Continuând povestea, tânărul și-a găsit un loc de muncă pentru a hrăni porci. A fost cea mai josnică slujbă pe care putea să o aibă un evreu, dar a acceptat-o. Sau altfel murea. În cele din urmă, i s-a făcut atât de foame încât a mâncat mâncarea porcilor pentru a supraviețui.
Dar atunci, el a realizat ceva în versetul 17. „Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!” (Luca 15:17).
Din această cauză, el a planificat să se întoarcă acasă. Atunci, îl va ruga pe tatăl său să-l facă ca pe una dintre slugile sale. Aceasta pentru că a simțit că nu mai este demn de a fi numit fiul lui.
Tatăl verifica întotdeauna drumul, așteptând ca fiul său să vină în cele din urmă acasă. În mod similar, Dumnezeu nu renunță niciodată să ne aștepte să mergem la El la reuniunea zilnică.
Apoi, iată reuniunea fantastică din versetul 20: „Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, ……” (Luca 15:20).
Tatăl „a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.” (Luca 15:20). Ceea ce spune că, Dumnezeu este întotdeauna pregătit pentru a se întâlni cu noi.
Cu aceasta, tatăl i-a dat fiului său cea mai bună mantie, un inel al autorității și încălțăminte pentru picioarele sale. De asemenea, avem nevoie de haina neprihănirii lui Hristos în fiecare zi.
Cu privire la aceasta, Hristos ne vorbește în Apocalipsa 3:17-20. „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățat prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te! Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3:17-20).
Continuând povestea, tatăl a dat un imens ospăț și o petrecere pentru fiul său întors acasă. Aceasta reprezintă cea mai mare reuniune care va fi în cer într-o zi – revenirea iminentă a lui Hristos. Ca și tatăl acestui fiu risipitor, Dumnezeu este întotdeauna gata să ne întâmpine.
In legătură cu aceasta, Ellen White ne reamintește în Parabolele Domnului Hristos, pagina. 205-206. „Nu da ascultare sugestiilor vrăjmașului de a sta departe de Domnul Hristos, până când vei ajunge să te faci mai bun; …… Dacă vei aștepta până atunci, nu vei veni niciodată la El. …… Ridică-te și mergi la Tatăl tău. El va veni să te întâmpine pe când ești încă departe. Dacă faci numai un singur pas spre El, în pocăință, El Se va grăbi să te cuprindă în brațele infinitei Sale iubiri. …… Nici o rugăciune nu se înalță, oricât de nedibace ar fi ea, nici o lacrimă nu se varsă, oricât de ascunsă ar fi ea, nici o dorință sinceră după Dumnezeu nu este nutrită, oricât de slabă ar fi ea, fără ca Duhul lui Dumnezeu să nu iasă în întâmpinarea ei.” (Parabolele Domnului Hristos p. 205-206).
Ești gata să-l întâlnești pe Isus la cea mai mare reuniune? Ai deschis ușa inimii tale ca să-l lași să intre?