Blog

DESPRE MINCIUNĂ ȘI PĂCAT

9 martie 2021 • By • in Articole

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele. Psalmi 24:3-4

Augustin scrie: „De mințit, minte acela care una are în gând și altceva redă prin cuvinte sau prin orice alte moduri de semnificare. De unde se și zice că mincinosul are „inima dublă”, adică două feluri de a cugeta – unul cu privire la lucrul despre care știe că este adevărat, dar pe care nu îl enunță, celălalt cu privire la un lucru pe care îl enunță, știind că este fals. (…) Căci faptul că cineva minte sau nu minte trebuie judecat după modul său de a gândi, și nu după adevărul sau falsitatea lucrurilor însele.” (Despre minciună, Humanitas, p. 35)

Se numește mincinos cel care spune un neadevăr în mod conștient. Cel care spune un neadevăr în mod inconștient, un neadevăr pe care el îl crede, nu se poate numi mincinos, ci doar înșelat. Un înșelat este cel care transmite mai departe un neadevăr, cu pretenție de adevăr.

Mincinosul, este cel care a descoperit adevărul, îl știe, este în posesia lui, însă transmite mai departe minciuna, neadevărul. De aceea, minciuna este strâns legată de înșelătorie, deoarece scopul celui care minte este ca să înșele. Cel care înșală inconștient, care crede că deține adevărul, transmite mai departe un neadevăr, socotindu-l adevăr și crezând că prin acțiunea lui îi luminează și pe alții. Cel care înșelă conștient, transmite un neadevăr cu scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți.

Acesta este mincinosul.

Tot Augustin spune: „atunci când voința de a înșela lipsește, minciuna este în totalitate absentă și ea.” Mergând pe raportul acesta, mulți au definit păcatul ca fiind prezența voinței de a păcătui în actul ispitirii. Deși, lucrul acesta este un aspect al păcatului, păcatul nu este doar atât. Noțiunea de păcat este mult mai complexă. După cum cel care transmite mai departe un neadevăr, crezând că este adevăr, deși nu poate fi numit mincinos, el se află totuși în neadevăr, la fel și cel care nu își oferă consimțământul față de pofta păcătoasă comițând un act păcătos, se află mai departe în starea de păcat, simțindu-i atracția și conștientizând prezența poftei păcatului în el. (Romani 7:8)

A conștientiza sau nu, neadevărul, în cazul minciunii, este la fel cu a consimți sau nu, în cazul poftei. Cel care nu minte deoarece nu conștientizează neadevărul pe care îl transmite, dar care rămâne în continuare în neadevăr, este la fel ca cel care nu consimte la acțiune împins de pofta păcătoasă, dar care rămâne în continuare ațâțat de aceasta. Dumnezeu vede că cel ce spune neadevărul inconștient, nu este mincinos, dar nu îl poate numi deținător al adevărului pe cel ce spune un neadevăr, inconștient. El se află tot în deficiență față de standardul adevărului, chiar dacă nu știe asta. La fel și în cazul poftei.

Dumnezeu apreciază că cel ispitit de pofta interioară, nu a dat curs actului păcătuirii, dar datorită prezenței în el a poftelor păcatelor, el este în continuare murdar, nu poate fi socotit curat doar pentru faptul că nu a consimțit. Mulțumiri fie aduse lui Hristos, care datorită acestui lucru, ne-a înlocuit, și se prezintă El pentru noi, ca substitut, înaintea lui Dumnezeu.

Material preluat din rubrica Deschide Biblia, din cadrul matinalului Dimineața cu Speranță al postului de televiziune Speranța TV; realizator Adelin Costache.

0 Comments