ISTORIA BISERICII ADVENTIȘTILOR DE ZIUA A ȘAPTEA
Adventiștii de Ziua a Șaptea sunt o mișcare religioasă apărută în America anilor 1844 dintr-un nucleu de credincioși de diferite confesiuni protestante, organizată ca biserică în 1863, devenind apoi o Biserică internațională, cu peste 16 milioane de membri în aproape toate țările lumii.
Instituții
Adventiștii de Ziua a Șaptea întrețin prin contribuțiile lor o rețea instituțională de 90 universități și colegii, mii de școli, sute de spitale, clinici, aziluri și orfelinate, zeci de tipografii, stații de radio/TV și o agenție de ajutor social (ADRA) implicată în 121 țări.
Moștenind spiritualitatea evanghelică – baptistă, pietistă și metodistă -, fără a pretinde că sunt singurii oameni ai lui Dumnezeu, adventiștii au convingerea că ei sunt “Rămășița” Bisericii din Apocalipsa (12:17, 14:6-12), mișcarea religioasă care corespunde cel mai bine criteriilor biblice. Ei își asumă cu modestie, dar cu toată seriozitatea și hotărârea, rolul profeților biblici Ilie și Ioan Botezătorul, în vederea avertizării lumii și a pregătirii tuturor credincioșilor pentru venirea iminentă, premilenială și vizibilă a lui Iisus.
Misiune
Adventiștii militează pentru reașezarea creștinismului pe temeiul protestant Sola Scriptura, susținând separarea dintre biserică și stat, libertatea conștiinței și a cuvântului, mântuirea numai prin Iisus Christos, prin credință.
Doctrină
Pe lângă alte doctrine importante și valori comune celorlalți creștini, adventiștii susțin câteva imperative biblice specifice: Sabatul zilei a șaptea (Sâmbăta), ca repaus creștin și test escatologic; nemurirea condiționată, dăruită credincioșilor prin înviere; sfințenia corpului, a legilor naturii, condamnând viciile (sexul liber, drogurile, alcoolul, tutunul etc.), perversiunile și alte practici nesănătoase, cum ar fi uzul fără discriminare al produselor animale; Judecata divină preadventă începută în Cer din 1844; revenirea iminentă a lui Iisus, ca singura speranță a omenirii și a individului. Adventiștii mărturisesc jertfa lui Hristos ca unică și exclusivă cale a mântuirii oricărui om care crede și darul Duhului Sfânt ca garanție a triumfului final al Adevărului prin Biserică.
În același timp, adventiștii români se consideră parte integrantă a spiritualității creștine românești: succesori ai credincioșilor apostolici din primele veacuri, urmași ai celor mai buni trăitori – ortodocși, catolici și protestanți – din spațiul românesc; continuatori ai tuturor celor ce au promovat Biblia ca supremă autoritate religioasă, împreună cu ceilalți frați evanghelici care au prins rădăcini în Țările Române.
Diaspora
Adventiștii din Spania formează o Uniune, care este membră a uneia din cele 12 diviziuni administrative ale teritoriului mondial, subordonată Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, cu sediul în S.U.A. (Silver Spring, MD).