Sabatul este ca un templu în timp – binecuvântat și sfințit de Însuși Dumnezeu. Și este atât de bogat și de adânc în înțelesul său, arătând spre Dumnezeu ca fiind Creatorul cerului, pământului și al „mării și izvoarelor apelor”, așa cum citim în Apocalipsa 14:7.
Și în timp ce „ne odihnim de ostenelile noastre așa cum Dumnezeu s-a odihnit de ale Lui”, ni se amintește că este mult mai mult decât o odihnă fizică – simbolizează o odihnă profundă, spirituală, așa cum se explică în Evrei 4:9,10 – „Rămâne de aceea o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. Căci cel care a intrat în odihna Sa a încetat și el însuși din lucrările sale, așa cum a făcut Dumnezeu din ale Sale.
Nu este interesant faptul că în inima celor Zece Porunci, mai exact în a patra poruncă, găsim odihnă? Odihnă de la munca noastră. Odihnă de la griji și îngrijorări. Odihnă pentru a încerca să ne salvăm. Și, de fapt, poate că acesta este un mod bun de a privi instrucțiunile lui Dumnezeu – așa cum sunt date în cele Zece Porunci – în ansamblu? Mai degrabă decât să le vedem ca pe o listă strictă – „Să nu faci asta”, sau „Să nu faci cealaltă” – în schimb trebuie să le vedeam ca pe niște promisiuni cu privire la ce putem deveni prin Hristos, Mântuitorul nostru cel viu?
În 1 Ioan 5:2-4 citim următoarea promisiune uimitoare: „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.” (1 Ioan 5:2-4).
Ai înțeles? Victoria vine prin credință! Credința în sângele și puterea mântuitoare a Domnului nostru, Isus Hristos! Te-ai oprit vreodată să te gândești – Ce s-ar întâmpla dacă legea lui Dumnezeu ar fi o lege a iubirii și nu a obligației? Ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi o serie de lucruri care ai și nu ai voie să faci, ci cele Zece Promisiuni pentru o viață mai bună? Aceste întrebări au fost puse de un tânăr adventist de ziua a șaptea pe numele lui Grant Steinweg, care a scris următoarele pe pagina sa de Facebook: „Dumnezeu nu ne cere niciodată să ascultăm fără să ne dea acces la puterea de a face acest lucru. Și această putere nu se află în mod inerent în natura umană, ci vine din afara inimilor noastre pline de mândrie. Puterea se află în însuși Cuvântul lui Dumnezeu. Este același Cuvânt care a spus: „Să fie lumină” și a fost lumină și a spus: „Să facem om după chipul nostru” și a apărut rasa umană. În același mod în care creează Dumnezeu, El de asemenea răscumpără. Astfel, însăși legea care pentru unii poate părea o povară sau o obligație conține în sine însăși puterea de a vindeca și de a restaura”.