Nițu Ion este pescar sportiv profesionist, cunoscut printre pescari ca „Tata Nițu”, deținător al premiului „Cârligul de aur” și actualmente antrenorul lotului național de pescuit al Statelor Unite ale Americii la campionatul mondial. Are 70 de ani, s-a născut în județul Buzău și de 47 de ani trăiește în Sfântu Gheorghe.
Următorul interviu a fost realizat pentru revista Reperele credinței.
Ce medalii sau recorduri dețineți?
Am un record mondial în Franța, în anul 2011, unde nu am avut niciun crap sub 20 de kg. Am un record împreună cu băiatul meu, Irinel Nițu, în Ungaria, la Cupa Europeană din 2014, unde am reușit să pescuim în cele 115 ore un crap la fiecare 9 minute. Au fost crapi și mai mici, însă majoritatea au fost de 15-16 kg și de obicei ai nevoie de circa 10-15 minute pentru a scoate un crap de dimensiunea asta. La toate acestea, s-au mai adăugat și timpul de odihnă, de somn și pauzele de masă.
Un alt record personal a fost că am pescuit 3,05 tone de pește în 96 de ore.
Am câștigat în anul 2002 „Cârligul de aur”, un concurs în care am prins cel mai mare pește al anului. Am de asemenea sute de cupe de la toate concursurile la care am participat. Am ieșit de trei ori campion european.
Felicitări! Ce alte contribuții ați avut la pescuitul național sau internațional?
Am fost antrenorul lotului național al mai multor țări, precum România, Ungaria, Grecia, pe care i-am scos vicecampioni mondiali. În ultimii doi ani, am fost antrenorul lotului național al Statelor Unite ale Americii, pe care le-am dus până pe locul al IV-lea la campionatul mondial din Serbia, când au avut cel mai bun rezultat al lor, la mică distanță de podium, campionat la care naționala României a fost doar pe locul 24.
De asemenea, sunt inventatorul năzilor solubile. Este vorba de un lapte de porumb, o fructoză, din care se fac năzile sau boilesurile care se dizolvă repede în apă. Și pentru că am dezvoltat și o mică făbricuță, pescarii profesioniști din toate țările cumpărau această nadă solubilă de la mine. Asta până de curând, până au inventat și alții ceva asemănător.
Știu că sunteți un om foarte credincios și ați transmis acest spirit și familiei dumneavoastră.
Cum ați înțeles promisiunea făcută de Isus Hristos unor ucenici că vor fi „pescari de oameni”?
Eu am încercat să pun în practică ceea ce am înțeles prin această expresie în felul următor: Pentru că unele concursuri se întindeau pe mai multe zile și cuprindeau și ziua de Sabat (sâmbăta), eu pe toată perioada Sabatului nu pescuiam, dar mergeam pe la ceilalți și le duceam cărți spirituale sau Biblii, Noul Testament.
Într-o ocazie de genul acesta, am oferit Noul Testament tuturor pescarilor, mai puțin unuia, care nu a vrut să-l primească. Iar seara, când a venit clasamentul, cel care nu a vrut să primească Noul Testament era pe ultimul loc, nu prinsese niciun pește. A trecut și noaptea, și iar nu a prins niciun pește, iar dimineața a venit așa tiptil, dar eu l-am văzut încă de departe, și a cerut să îi dau și lui un Nou Testament și pe urmă a început să prindă și el pește.
Ori de câte ori am avut ocazia, am încercat să fiu și un „pescar de oameni” printre pescarii profesioniști, așa cum am putut mai bine.
În ce fel v-au ajutat rugăciunile sau credința în această profesie?
Aș începe cu o experiență mai tristă, din care am învățat că mândria sau orgoliul nu este compatibilă cu credința mea.
Am fost în urmă cu mai bine de zece ani la un concurs în Statele Unite ale Americii, unde guvernul Americii oferea un premiul de un milion de dolari pentru cine avea să doboare recordul Americii, acela de a prinde un crap de peste 25 de kg. Chiar dacă sponsorul și colegul cu care pescuiam au zis să dăm cu toate lansetele doar după peștele cel mare, eu doar o singură lansetă am pregătit-o pentru a da după un crap de dimensiunea aceea. Iar pe 10 iunie, la ora 10, am agățat ceva, iar după 45 de minute, am văzut peștele, un crap pe care l-am apreciat la vreo 28-30 de kg. S-a dat prin stație că s-a agățat un pește de peste 25 de kg, iar lumea a început să se adune acolo. Atunci am început să mă mândresc cu cine sunt eu, că acum o să apar pe toate revistele, la toate televiziunile, însă, la un moment dat, firul a cedat, iar peștele a plecat.
Dacă ar fi să vă prezint și experiențele pozitive în urma vieții mele de credință, v-aș povesti următoarea întâmplare:
Eram la un concurs care a început marți sau miercuri și avea să se termine duminică. Deci era cuprinsă și ziua de Sabat, în care eu nu am pescuit deloc și m-am odihnit, așa cum ne învață Domnul Hristos.
Înainte de apusul soarelui, vineri seara, eram pe primul loc. Iar sâmbăta, după obiceiul meu, umblam cu un rucsac cu cărți pe la toți pescarii. Când am ajuns la niște băieți, aceștia m-au întrebat dacă am văzut ultimul clasament, spunând că până diseară aveam să fiu pe ultimul loc. Ziceau că eu umblu cu cărți în loc să pescuiesc.
Însă sâmbătă seara, după apusul soarelui, am început din nou să pescuiesc și până duminică la ora 3, când s-a terminat concursul, am ajuns din nou pe primul loc. Am prins în noaptea aceea cât au prins 30-40 de echipe la un loc. Dumnezeu mi-a răsplătit credința! Iar la festivitatea de premiere, unul dintre băieții care m-au criticat oarecum că nu am pescuit pe perioada Sabatului a zis că lucrul acesta este o minune dumnezeiască, să prind atâta pește și să ajung din nou pe primul loc.
A fost un fel de pescuire minunată!
Da, am mai avut momente de genul acesta și le consider experiențe cu Dumnezeu.
Ce vă caracterizează pe dumneavoastră ca pescar?
În calitate de pescar, cred că cel mai mult mă caracterizează calmul, răbdarea. Sunt locuri mai bune și mai puțin bune de pescuit la concursuri, iar unii, când trag la sorț un loc mai puțin bun, deja își pierd calmul și răbdarea. Însă au fost momente când și eu am tras la sorț un loc mai puțin bun, dar calmul și răbdarea m-au ajutat să mă concentrez pe pescuit și să prind mai mult pește decât cei ce trăseseră niște locuri considerate mai bune.
Iar calmul și răbdarea mă caracterizează și în viața de zi cu zi, deoarece o singură dată am avut o discuție mai aprinsă cu o persoană și atunci nu am putut să dorm noaptea. Mai bine las de la mine și caut întotdeauna pacea.
De ce credeți că Isus Și-a ales ca ucenici mai mulți pescari?
Ținând cont de contextul din timpul Domnului Isus, cred că atunci erau și foarte mulți pescari, pentru că aceasta era o formă de întreținere a familiei. Iar pescarii trebuiau să fie niște oameni mai rezistenți, deoarece pe baltă întâlnești fel de fel de peripeții, ploi, valuri, plasele erau destul de grele atunci când erau pline cu pești. Comparativ cu un doctor sau un vameș, pescarul era un om mai puternic și vedem oarecum aspectul acesta prin faptul că ucenicii care au fost cel mai aproape de Isus și cei care s-au arătat cei mai dispuși să își dea chiar viața au fost pescarii Petru, Andrei, Iacov și Ioan.
Cum arată viața dumneavoastră de rugăciune?
Viața mea de rugăciune este ca un cântec. Mă rog foarte mult, însă îmi place să mă rog prin cântec și cânt ori de câte ori am ocazia, pe baltă, la volan, în timp ce prepar momeli și așa mai departe. Eu fără cântec nu pot să stau! Ce reprezintă Biblia pentru dumneavoastră? Biblia este viața mea! Înainte era mai greu să obții o Biblie și o prețuiam mult, astăzi fiecare dintre noi avem una. Citesc mult Biblia, și anul acesta am un record și la capitolul acesta. M-am simțit provocat de pastorul meu în vederea citirii Bibliei, iar din data de 1 ianuarie până astăzi, 27 iunie 2020, la ora interviului, am citit și ascultat Biblia de două ori și jumătate.
Vă mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Interviu realizat de Alin Cătinean, pastorul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Sfântu Gheorghe.