Mult timp în istoria omenirii, diabetul și cancerul pulmonar au fost boli rar întâlnite. Începând cu revoluția industrială, două mari calamități au lovit lumea modernă: proliferarea consumului de zahăr și popularizarea țigărilor americane. Dacă până în anul 1914 au existat doar 150 de cazuri de cancer pulmonar în SUA, la un an după ce R.J. Reynolds a introdus pe piață țigările Camel, cazurile au explodat, ajungând în anul 1945 la 12 000 de decese din cauza cancerului pulmonar. Astăzi, la nivel mondial, la fiecare 18 secunde, o persoană își pierde viața din cauza cancerului pulmonar, boală care provoacă cele mai multe decese dintre toate bolile canceroase. Altfel spus, un oraș de mărimea Bucureștiului dispare anual în lume din cauza cancerului pulmonar.
Zahărul din fum
Cum a început totul? Până la începutul secolului al XX-lea, oamenii fumau în general trabuc sau pipă, rareori inhalând fumul, sau chiar mestecau tutun presat. Deși riscurile existau și la acea vreme, treptat țigările au înlocuit trabucurile și pipele. Această tranziție a produs un rău imens. De ce? Puțină lume e conștientă astăzi că, pe lângă nivelul ridicat de nicotină pe care-l conțin, țigările însele ar fi mai puțin dăunătoare și ar crea mai puțină dependență dacă nu ar conține zahăr. Uscarea cu aer cald a reprezentat marea revoluție tehnologică în industria tutunului, care a făcut posibilă inhalarea. R.N. Proctor afirmă în Golden Holocaust: Origins of the Cigarette Catastrophe and the Case for Abolition, carte publicată în 2011, faptul că „uscarea cu aer cald a tutunului ar putea fi cea mai letală invenție din istoria industrială. Praful de pușcă și armele nucleare au omorât mult mai puțini oameni.” Tutunul, care la început are un conținut de carbohidrați relativ ridicat, dar scăzut în zahăr (3%), prin uscarea cu aer cald, ajunge la un procent de 22% zahăr, prin conversia masivă a amidonului în zaharoză. Ca urmare a conținutului ridicat de zahăr, fumul de țigară poate fi inhalat fără să irite membranele mucoase și fără să provoace tuse. Dacă fumul din trabuc și pipă era aproape imposibil de inhalat, fumul din țigări înlesnește inhalarea.
Marinare cu zahăr
O altă metodă recentă o reprezintă marinarea frunzelor poroase de tutun direct în zahăr. Prin îmbibarea lui în zahăr, tutunul poate absorbi zahăr până la 50% din greutatea proprie, cultivatorii de tutun economisind bani, deoarece zahărul, comparat în kilograme, este mai ieftin decât tutunul. Doar în America, în perioada interbelică, compania Camel înmuia tutunul în peste 23 de milioane de kg de zahăr pe an. Aromatizarea cu zahăr a echilibrat fumul înecăcios al tutunului, favorizând inhalarea și absorbția nicotinei în plămâni. În timp ce ard, zaharurile din tutun se caramelizează, ele oferind fumului o aromă dulce și un miros plăcut, motiv pentru care țigările devin și mai atractive pentru femei și copii. Zahărul din țigări amplifică plăcerea de a fuma, la fel cum produsele de patiserie și cofetărie stimulează dependența.
Momentul letal
Aspectul cel mai regretabil pentru un fumător este următorul: pe măsură ce o țigară se consumă, satisfacția produsă de nicotină scade din cauza zahărului, și fumătorul are tendința să tragă mai cu poftă din ea pentru a compensa. Ca urmare, nevoia de a inhala mai mult este maximă exact atunci când conținutul de gudron și substanțe carcinogene este la nivelul maxim. Așadar, mariajul dintre tutun și zahăr a făcut posibile atât succesul uimitor al țigărilor în întreaga lume, cât și epidemia de cancer pulmonar care i-a urmat.
Articol publicat de pastorul Andrei Borz în revista „Reperele credinței”