Nimic nou sub soare Se spune adesea că trăim timpuri fără precedent în istoria omenirii. Pentru cei care cred asta, precum și pentru ceilalți, următoarele rânduri scrise acum aproape o sută de ani pot face lumină. E povestea stră-străbunicilor noștri. „Oricine a trăit sau, mai bine zis, a fost prigonit și persecutat în acest timp a trăit mai multă istorie decât oricare dintre înaintași.
… Dar noi, cei care avem azi șaizeci de ani și care de iure am mai avea de trăit o bucată de timp, ce n- am văzut noi, ce n- am suferit noi, ce n- am îndurat noi? Am parcurs de la un capăt la altul catalogul tuturor catastrofelor imaginabile.
… Toți armăsarii dezlănțuiți ai Apocalipsului au trecut ca o vijelie prin viața mea, revoluție și foamete, devalorizare a banilor și teroare, epidemii și emigrație. Marile ideologii de masă au crescut și s- au extins sub ochii mei …
… Nouă ne-a fost dat să vedem din nou, după mai multe secole, războaie fără declarații de război, lagăre de concentrare, schingiuiri, jafuri de enorme proporții și bombardamente asupra unor orașe lipsite de apărare, atrocități pe care ultimele cincizeci de generații nu le- au mai cunoscut și pe care, să sperăm, generațiile viitoare nu le vor mai avea de suportat.
… Eu însumi am fost contemporan celor două războaie, cele mai mari din istoria omenirii, cunoscându-le pe fiecare din ele de pe o altă parte a baricadei, pe unul din tabăra germană, pe celălalt din cea antigermană. Am cunoscut înainte de război forma și treapta cea mai înaltă a libertății individuale, iar apoi prăbușirea ei până la punctul cel mai de jos ce a putut fi atins de sute de ani în coace. Sursa: Stefan Zweig, Lumea de ieri, Amintirile unui european. Humanitas, ed. digitală 2014.
#bacauserbanesti