Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc (Partea 2)
În această săptămână, pastorul Ted Wilson continuă discuția despre Slujirea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc, concentrându-se asupra a ceea ce face Isus în cer chiar acum, ca parte a doctrinei fundamentale a douăzeci și patra a Adventiștilor de Ziua a Șaptea.
Există un sanctuar în cer? Da. Evrei 8:2 ne spune că Isus este „slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.”
Sanctuarul Pământesc
A existat, de asemenea, un sanctuar pământesc – „chipul și umbra lucrurilor cerești” (versetul 5). A fost modelat după sanctuarul ceresc, care i-a fost arătat lui Moise. Elementele slujirii sanctuarului pământesc arătau spre darul și lucrarea uimitoare a lui Hristos.
Acest sanctuar pământesc a fost așezat în mijlocul taberei Israelite, separat de restul Taberei printr-o margine de pânză.
Curtea Sanctuarului
Intrând prin poartă, întrai în curte.
Altarul
Primul lucru pe care îl vedeați era altarul arderii de tot, unde se aduceau jertfele de dimineață și de seară. Aceste jertfe au arătat spre Isus, Mielul perfect, așa cum este menționat în Ioan 1:29: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”
Ligheanul
Următorul element a fost ligheanul, un bazin imens de apă folosit pentru ritualurile de curățare și purificare ale preoților. Apa a fost folosită ca simbol pentru viață și puritate, deoarece Isus oferă curățare, vindecare și speranță prin botez. După cum spune David în Psalmul 51:2, „Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de păcatul meu!”
Apoi, ajungem la structura specială a cortului cu două compartimente – Locul Sfânt și Locul Preasfânt. Numai preoții puteau intra în aceste camere.
Sfânta
În interiorul locului Sfânt erau trei piese de mobilier.
Masa
Prima – masa cu pâine – avea două teancuri de pâine, fiecare cu șase pâini. Această pâine îl simbolizează pe Isus, Pâinea vieții. Astăzi, Hristos ne dă această pâine a vieții prin Cuvântul Său, Biblia. Matei 4:4 spune: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Sfeșnicul
A doua piesă – sfeșnicul de aur – consta din șapte lumini umplute cu ulei pentru ardere. Îl simboliza pe Isus, „Lumina lumii” (Ioan 8,12), în timp ce slujirea Sa ne aduce bucurie și speranță, iar lumina Sa strălucește prin noi.
Altarul Tămâierii
A treia piesă – altarul tămâierii – era situat lângă perdeaua care separa locul Sfânt de locul Prea-Sfânt. Tămâia reprezenta rugăciunile poporului lui Dumnezeu. După cum spune David în Psalmul 141:2, „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta”
Sfânta Sfintelor
Acum, ajungem la cea mai Sfântă parte a cortului – Locul Preasfânt.
Chivotul Legământului
Acesta conținea o singură piesă de mobilier – chivotul legământului, numit și chivotul mărturiei. Deasupra ei erau doi îngeri de aur care priveau în jos de fiecare parte a chivotului, cu aripile întinse peste cutie.
În interiorul chivotului erau două table de piatră care conțineau Cele Zece Porunci, legea lui Dumnezeu. „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul… poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.” (Psalmul 19:7,8). Prin aceasta, slujirea lui Hristos în sanctuarul Ceresc ne dă înțelepciune pentru a vedea de ce avem nevoie de o lege care să ne spună ce este bine și ce este rău.
De asemenea, în interiorul chivotului se afla un vas cu mană, hrana pe care Dumnezeu a oferit-o israeliților în pustie. Este o amintire că Dumnezeu are grijă de noi, indiferent de situație.
Un alt element din interiorul chivotului era toiagul lui Aaron, care a înflorit în mod miraculos când triburile lui Israel au întrebat pe cine a ales Dumnezeu să slujească ca preoți.
Dumnezeu a promis că chivotul legământului era acolo unde avea să fie prezența Lui. El i-a spus lui Moise în Exodul 25:22: „Acolo Mă voi întâlni cu tine și de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei”
Ziua Ispășirii
Numai marele preot putea intra în locul preasfânt, unde era prezența lui Dumnezeu. Aceasta se întâmpla o dată pe an, în special în ziua ispășirii, o zi solemnă pentru curățirea sanctuarului. De asemenea, în această curățare au fost incluse păcatele oamenilor, transferate prin sângele animalelor sacrificate.
Această curățare a sanctuarului are o semnificație profetică. Daniel 8:13 spune: „Am auzit pe un sfânt vorbind; și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățat!””
Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a oferit o imagine minunată a lucrării sale de răscumpărare simbolizată în sanctuarul pământesc și a reconcilierii care are loc acum prin slujirea Sa în sanctuarul ceresc. În episodul următor, vom studia un eveniment important din profeție legat direct de slujirea de acum a lui Hristos în sanctuarul ceresc.
Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc (Partea 2)
Doctrina #24: Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc