A patra binecuvântare din Fericiri
Săptămâna aceasta, pastorul Ted Wilson vorbește despre cea de-a patra binecuvântare menționată de Isus în Predica de pe Munte.
Ți-a fost vreodată teribil de foame sau de sete? Gâtul ți s-a uscat de tot și stomacul te-a durut foarte tare. Și, cu timpul, pofta de mâncare și de apă a devenit mai puternică. După, ce ușurare a fost atunci când, în sfârșit, ai primit niște mâncare și apă pentru a-ți satisface foamea și setea!
Isus ne spune în a patra fericire: „Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!” (Matei 5:6). Aici, în loc să vorbească despre mâncarea și băutura fizică, El se referă la hrană spirituală – tânjirea după neprihănire.
Ce este neprihănirea?
„Neprihănirea este sfințenie, asemănare cu Dumnezeu, și «Dumnezeu este iubire».” (Ellen White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor pag. 18). Este conformare cu legea lui Dumnezeu, căci „toate poruncile Tale sunt drepte!” (Psalmii 119:172), și „dragostea deci este împlinirea Legii.” (Romani 13:10).
Prin urmare, neprihănirea este iubire, iar iubirea este lumina și viața lui Dumnezeu. Această iubire este întruchipată în El. Așadar, noi primim neprihănirea primindu-L pe El. Această neprihănire nu este ceva ce putem câștiga, deoarece este un dar de la Dumnezeu.
„Neprihănirea nu se capătă, nici prin lupte chinuitoare sau munci istovitoare, nici prin daruri sau sacrificii, ci ea este dată în dar oricărui suflet care flămânzește și însetează după ea.” (Ellen White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor pag. 18).
În fiecare ființă umană există un „gol în formă de Dumnezeu” – un loc în inimă pe care numai Dumnezeu îl poate umple. Eclesiastul 3:11 pare să confirme acest lucru, spunând că Dumnezeu a „pus… gândul veșniciei” în inimile noastre.
Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire
Deși mulți oameni încearcă să umple acest gol cu alte filozofii, materialism, secularism și altele asemenea, numai Dumnezeu poate satisface cu adevărat foamea și setea sufletului. Isus spune: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” (Ioan 6:35).
La fel cum avem nevoie de hrană și apă pentru a susține viața fizică, la fel avem nevoie de Hristos pentru a susține viața spirituală și pentru a merge acolo unde ne conduce El.
„Când sufletul se prinde de Dumnezeu, un element divin se unește cu cel omenesc,” scrie Ellen White. „Dacă ai un simțământ de lipsă în sufletul tău, dacă flămânzești și însetezi după neprihănire, aceasta este o dovadă că Hristos a lucrat asupra inimii tale, ca să poată fi căutat spre a face pentru tine, prin darul Duhului Sfânt, acele lucruri care tu singur nu ești în stare să faci. (Ellen White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor pag. 19).
Hristos vă conduce
Apoi, la pagina 20, ni se face această promisiune: „Cuvintele lui Dumnezeu sunt izvoarele vieții. Dacă veți căuta aceste izvoare de apă vie, veți fi aduși, prin Duhul Sfânt, în comuniune cu Hristos. Adevăruri foarte cunoscute vor fi înfățișate într-o lumină nouă; texte din Scriptură vă vor izbi privirile cu un nou înțeles, ca un fulger de lumină; veți vedea legătura altor adevăruri ale lucrării de mântuire și atunci veți ști că Hristos vă conduce; un Învățător divin este alături de voi.” (Ellen White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor pag. 20).
Și din nou: „Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!” (Matei 5:6). Aceasta este o promisiune prețioasă pe care o putem cere astăzi. Pentru a afla mai multe despre acest subiect, citiți cartea lui Ellen White „Cugetări de pe Muntele Fericirilor” și descărcați copia digitală a acesteia la adresa https://egwwritings.org/.
A patra binecuvântare din Fericiri