Persecuțiile din primele secole
În această săptămână, pastorul Ted Wilson vorbește despre al doilea capitol din Tragedia veacurilor de Ellen White, intitulat „Persecuțiile din primele secole”.
Persecuția
Urmașii lui Hristos au suferit umilințe, suferințe și persecuții. Au fost deposedați de bunurile lor și alungați din casele lor. Au fost „acuzați în mod fals de crimele cele mai odioase și erau considerați pe nedrept cauza unor mari calamități – foamete, epidemii și cutremure. Deoarece deveniseră obiectul urii și al suspiciunii generale, informatorii, de dragul câștigului, erau gata să-i trădeze pe cei nevinovați. Au fost condamnați ca răzvrătiți împotriva imperiului, ca dușmani ai religiei și ca plagă pentru societate. Mulți au fost aruncați fiarelor sau arși de vii în amfiteatre. Unii au fost răstigniți, alții au fost îmbrăcați în piei de animale sălbatice și aruncați în arene pentru a fi sfâșiați de câini. Pedepsirea lor era adesea distracția principală la serbările publice. Mari mulțimi se adunau pentru a se bucura de priveliște și salutau moartea și agonia lor cu râsete și aplauze.” (Tragedia veacurilor, pag. 40).
Compromisul
Dar, în ciuda acestui fapt, numărul creștinilor a crescut. Deoarece Satana nu reușea să-i elimine prin persecuții brutale, a încercat o abordare mai înșelătoare. „Persecuția a încetat și a fost înlocuită de atracțiile periculoase ale prosperității materiale și ale onorurilor lumești. Păgânii au fost convinși să primească o parte din credința creștină, dar au respins alte adevăruri esențiale. Ei mărturiseau că Îl primesc pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu și cred în moartea și învierea Sa, dar nu își conștientizau starea păcătoasă și nu simțeau nevoia de pocăință sau de schimbare a inimii.” (Tragedia veacurilor, pag. 42).
Acesta este modul în care compromisul și corupția au intrat în biserică. „Biblia nu a mai fost acceptată ca standard al credinței”, ritualurile și festivalurile păgâne au devenit parte din practica Bisericii . „Doctrina libertății religioase a fost considerată erezie, iar susținătorii ei au fost urâți și proscriși.” (Tragedia veacurilor, pag. 45).
Urmașii lui Hristos
Deși ridiculizați pentru credința lor, primii creștini au rămas credincioși învățăturilor lui Hristos și ale ucenicilor săi. „Bine ar fi pentru biserică și pentru lume dacă principiile care au animat acele suflete statornice ar reînvia în inimile acelora care mărturisesc că sunt poporul lui Dumnezeu. Există o indiferență alarmantă față de învățăturile care sunt stâlpii credinței creștine. Părerea că, în fond, ele nu sunt de o importanță vitală câștigă teren. Această degenerare întărește mâinile slujitorilor lui Satana, astfel încât teoriile false și amăgirile fatale, cărora credincioșii din secolele trecute li s-au opus și pe care le-au demascat, punându-și viața în pericol, sunt privite astăzi favorabil de mii de oameni care pretind că sunt urmașii lui Hristos.” (Tragedia veacurilor, pag. 46).
Trăim în vremurile din urmă. Singura noastră siguranță este să construim pe Stânca cea tare a Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare, haideți să cerem călăuzirea Duhului Sfânt în timp ce studiem Biblia, înțelegem învățăturile ei, le acceptăm în inimile noastre și le împărtășim altora.
Pentru a afla mai multe despre persecuțiile din primele secole, citiți Tragedia veacurilor de Ellen White la adresa https://greatcontroversyproject.org/.