Unitatea în trupul lui Hristos
În acest episod, pastorul Ted Wilson este împreună cu colegii săi directorii executivi ai Conferinței Generale, Erton Kohler și Paul Douglas, pentru a vorbi despre unitatea în trupul lui Hristos care constituie a paisprezecea Doctrină fundamentală a bisericii noastre.
Unitatea dintre credincioși a început cu Hristos însuși.
În noaptea dinaintea răstignirii Sale, Isus s-a rugat Tatălui Său: „păzește-i, în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi.” (Ioan 17:11 NTR). Cu toate acestea, El nu s-a rugat numai pentru ucenici, ci și pentru noi, pentru ca noi „să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar Eu în Tine. Mă rog ca și ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:20,21 NTR).
Prin această unitate a credincioșilor Lui Hristos, lumea va accepta vestea bună pe care o împărtășim. Dar cum arată această unitate și cum poate fi realizată?
Comentariul Biblic Adventist de Ziua a Șaptea
Ellen White scrie în Comentariul Biblic Adventist de Ziua a Șaptea, Volumul 5, Pagina 1148, „Ce afirmație minunată! Unitatea care există între Hristos și ucenicii Săi nu distruge nici personalitatea fiecăruia, în scop, în caracter, ele sunt una, dar nu în persoană, prin împărtășirea Duhului lui Dumnezeu, conformându-se cu legea lui Dumnezeu, omul devine părtaș al naturii Divine. Hristos aduce ucenicii Săi într-o unire cu El însuși și cu Tatăl. Prin lucrarea Duhului Sfânt asupra minții umane, omul este făcut complet în Hristos Isus. Unitatea cu Hristos stabilește o legătură de unitate unul cu celălalt. Această unitate este cea mai convingătoare dovadă a lumii Majestății și virtuții lui Hristos și a puterii Sale de a lua păcatul.”
Discipolii lui Isus erau din medii diferite, aveau personalități și moduri diferite de a face lucrurile. Prin urmare, uneori s-au luptat pentru cine să fie cel mai mare. Isus știa toate acestea și avea o misiune pentru ei. Dar știa că nu vor putea îndeplini această misiune până când nu vor fi uniți.
Așa că s-a rugat pentru ei. Și în Fapte 2:1, „Când a sosit ziua Cincizecimii, erau cu toții la un loc.” (Fapte 2:1 NTR) nu înseamnă că erau doar fizic împreună, ci mai important, erau împreună în inimă, minte și suflet.
Faptele Apostolilor – Ellen White
În Cartea Faptele Apostolilor, pagina 36, Ellen White spune: „În timp ce așteptau împlinirea făgăduinței, ucenicii își umileau inimile în sinceră pocăință și-și mărturiseau necredința lor.”
La pagina 37, ea continuă, „Ucenicii se rugau cu un zel nepotolit ca să fie făcuți destoinici să … fie în stare să rostească cuvinte care să-i conducă pe păcătoși la Hristos. Înlăturând orice neînțelegeri, orice dorință de întâietate, ei s-au adunat laolaltă,” De asemenea, „Ucenicii și-au dat seama de nevoia lor spirituală și au strigat către Domnul după ungerea sfântă care avea să-i facă destoinici pentru lucrarea de câștigare de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare care să le servească numai lor. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Ei au înțeles că Evanghelia trebuia să fie dusă lumii și, în vederea acestui lucru, cereau puterea pe care Domnul Hristos le-a făgăduit-o.”
Dar cum a avut loc această transformare?
„Sub instruirea lui Hristos, ucenicii fuseseră aduși să simtă nevoia lor după Duhul Sfânt. Instruiți fiind de Duhul Sfânt, ei au primit deplina și finala lor calificare și au pornit la lucrarea vieții lor. … Ei nu mai erau o grupă de elemente independente sau dezbinate, potrivnice. Nădejdea lor nu mai era investită în măreția lumească. Ei erau toți “o inimă și un suflet”. … Hristos le umplea cugetele; ținta lor era înaintarea Împărăției Sale. În minte și în caracter, ei au devenit asemenea Învățătorului lor, și oamenii “au priceput că fuseseră cu Isus.” (Faptele Apostolilor, pagina 45).
Acesta este tipul de unitate de care avem nevoie astăzi în biserică. În mijlocul diferențelor noastre de cultură, naționalitate, limbă și așa mai departe, Dumnezeu ne cheamă să ne unim ca unul singur în mesaj și misiune pentru a salva sufletele prin puterea Sa.
Doctrina #14: Unitatea în trupul lui Hristos
Cea de-a paisprezecea Doctrină fundamentală afirmă: „Biserica este un corp de credincioși, compus din mulți membri, chemați din toate națiunile, limbile și popoarele. În Hristos, noi suntem o nouă creație; deosebirile de rasă, cultură, educație și naționalitate, precum și diferențele dintre cei de sus și cei de jos, dintre cei bogați și cei săraci, dintre bărbați și femei nu trebuie să genereze dezbinări între noi. Suntem cu toții egali în Hristos, care, prin același Spirit, ne-a legat printr-o comuniune unică de El și unii de alții; noi trebuie să slujim și să fim slujiți fără discriminare și prejudecăți. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scriptură, noi împărtășim aceeași credință și speranță și le oferim tuturor oamenilor o mărturie unanimă. Această unitate are drept sursă unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca să fim copii ai Săi.”
Pe măsură ce urmăm pașii primilor ucenici, să lăsăm deoparte propriile dorințe și ambiții, să ne supunem lui Hristos și să ne rugăm cu seriozitate pentru revărsarea Duhului Sfânt. Până atunci, El ne va da înțelepciune, putere și curaj pentru a vesti Evanghelia întregii lumi. Și atunci va veni sfârșitul. Pentru a afla mai multe despre a paisprezecea Doctrină fundamentală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, mergeți la www.adventist.ro/unitatea-in-trupul-lui-hristos/.